Guvernul a dat posibilitatea cetățenilor UE și celor ai Spațiului Economic European să cumpere terenuri agricole în România. Nu mai există, de la 1 ianuarie 2014, nicio restricție privind suprafața maximă care poate fi achiziționată de nerezidenți. Eliminarea acestor bariere în ceea ce privește cumpărarea de terenuri a fost solicitată de Comisia Europeană.
Inițial, Bucureștiul a dorit să impună o limită de 100 de hectare la vânzare şi o experienţă de minim cinci ani în domeniu, pentru străinii care doreau să achiziţioneze teren agricol în România, însă această propunere nu a fost agreată la Bruxelles. Totuși, atât cetățenii români, cât și statul roman vor avea drept de preempțiune la vânzarea terenurilor agricole. Astfel, potrivit unui proiect de lege adoptat de Guvern, “înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preempţiune al coproprietarilor persoane fizice, arendaşilor, vecinilor persoane fizice, persoanelor fizice cu vârsta de până la 40 de ani care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii unde este situat terenul respectiv, precum şi statul român, la preţ şi în condiţii egale”.
Bulgarii își mențin restricțiile de vânzare a terenurilor agricole către străini până în anul 2020. Însă, spre deosebire de români, ei au concesionat sau au vândut investitorilor străini în turism suprafețe inseminate de teren, pe litoralul Mării Negre sau la munte, unde aceștia au construit complexe hoteliere moderne, ceea ce le-a creat un avantaj competitiv în turism, față de România.
Prețurile terenurilor agricole din România și Bulgaria sunt și de peste zece ori mai mici decât cele din Germania.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Până acum, cetăţenii europeni au putut cumpăra pământ în România cu restricţii, mai precis doar prin intermediul unor societăţi comerciale (sau al asocierilor cu persoane fizice şi juridice române), şi nu ca persoane fizice. Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România s-a angajat să ridice aceste restricţii până în 2014.
Potrivit Bruxelles-ului, încurajarea investiţiilor străine ar putea avea un impact pozitiv asupra reformei agricole din Bulgaria şi România, prin introducerea unor tehnologii noi, asigurarea capitalului necesar producţiei, raţionalizarea exploatării terenurilor agricole şi creşterea valorii acestora.
De ce să nu ne vindem pârloaga?
Temerea că străinii ne-ar putea cumpăra ţara, un laitmotiv desuet al anilor ’90, a fost exprimată public în repetate rânduri de oficialii guvernamentali şi de reprezentanţii agricultorilor, în ciuda faptului că România, altădată „grânarul Europei” – şi care ar putea asigura hrană pentru o populaţie de peste 80 de milioane de persoane, cam cât a Germaniei – nu este în stare să-şi satisfacă, din resurse interne, propriul consum.
România: un El-Dorado agricol al Europei
Suprafaţa agricolă a României este de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane de hectare teren arabil. Ministerul Agriculturii, instituţie îngrozită de invazia vestică, nu deţine însă statistici cu privire la societăţile cu capital străin care au cumpărat teren arabil, şi nici date cu privire la terenul rămas nelucrat.
Un hectar de teren în România costă între 1.000 şi 3.000 de euro, mult mai ieftin decât în Europa Occidentală unde este de 20-40 de ori mai scump. Chiar ştiind aceste lucruri, ţăranii români preferă să-şi vândă pământul oamenilor de afaceri din alte ţări, deoarece nu mai sunt în stare să-l lucreze sau nu au posibilităţi financiare de a investi în agricultură. Ofertele lor de vânzare sunt tot mai prezente pe site-urile imobiliare din toată Europa.
Bucureștiul a vrut amânarea termenului vânzării terenului arabil către străini
În 2011, Bucureştiul examina posibilitatea de a cere Comisiei Europene amânarea termenului până la care nerezidenţilor UE le este interzis să cumpere teren în România, de teamă că suprafeţele agricole vor intra sub control străin, iar producţia astfel obţinută de investitori nu va putea fi gestionată. Reacţii de teamă au fost exprimate la acea vreme atât de ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, cât şi de ministrul de Externe, Theodor Baconschi. De cealaltă parte, Comisia Europeană dorea însă cât mai mulţi investitori străini în agricultura românească.
Iată ce declarau acum 3 ani oficialii români:
Ministrul Afacerilor Externe, Theodor Baconschi – „Mă îngrijorează interesul companiilor străine pentru terenul românesc. Legislaţia ar trebui să pună nişte bariere. Pământul este ieftin, există riscul să ne trezim cu mulţi proprietari străini. Ar trebui să mergem mai mult pe concesiuni decât pe înstrăinare de terenuri”.
Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără – „Străinii pot cumpăra teren agricol în România cu restricţii. Acestea nu vor fi ridicate cât voi fi eu ministru. Securitatea agricolă a României nu va fi afectată”.
Preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, Nicolae Sitaru – „Am cerut de nenumărate ori o legislaţie care să limiteze accesul investitorilor străini la cumpărarea terenurilor agricole. Până în momentul de faţă am primit doar promisiuni în care nu credem. Fondurile de investiţii au venit în România atrase de lipsa unei legislaţii în domeniu. Ele au putere financiară şi au putut să cumpere tot ce au vrut. De cealaltă parte, fermierii români nu au fost ajutaţi de autorităţi să acceseze mai uşor credite. Am pierdut foarte mult teren iar dacă situaţia va continua, pământul României va fi lucrat doar de străini, iar agricultorii români vor dispărea cu desăvârşire”.
Cine sunt investitorii care cumpără terenurile agricole din România?
Potrivit agenţiilor imobiliare, la sfârșitul anului 2011, în topul investitorilor străini în agricultura românească figurau danezii (care în 2009 deţineau 1,4% din suprafaţa agricolă a României, potrivit ambasadorului Danemarcei la Bucureşti), britanicii, italienii, germanii, austriecii, ungurii, francezii, elveţienii şi libanezii. Conform acestora, străinii stăpâneau peste 500.000 de hectare de teren agricol în România, însă există şi surse care acreditează ideea că străinii ar fi fost proprietari la acea vreme peste 1,5 milioane de teren arabil şi păduri.
Cu toate că există temerea majoră a înstrăinării pământului către cetăţenii din UE, investitorii din ţările arabe sunt invitaţi să facă afaceri agricole în România. Oficiali ai Ministerul Agriculturii dezvăluiau în anii trecuți că investitorii arabi doresc să cumpere terenuri agricole cu suprafeţe cuprinse, în medie, între 2.000 şi 5.000 de hectare, dar în special îi interesează o colaborare cu agricultorii români într-un parteneriat, ei să vină cu finanţarea şi cu preluarea a cel puţin 70-80% din producţia pe care o finanţează.
Piaţa nu ţine cont însă de temeri şi preferinţe, iar cetăţenii UE îşi continuă achiziţiile în acest El-Dorado european al agriculturii. În judeţul Alba, de pildă, 5% din suprafaţa agricolă (circa 1.300 de hectare de teren arabil) era deținută încă de acum 3 ani de italieni, austrieci, turci, unguri, evrei, elveţieni, spanioli şi germani. În sud-estul ţării, cele mai atractive judeţe pentru investiţiile străine (producţie de cereale, ferme, producţii viticole) sunt Buzău (preferat de germani), Dâmboviţa (fief danez), Tulcea (preponderent italieni), Ialomiţa, Călăraşi, Brăila şi Prahova. În Transilvania, străinii au cumpărat terenuri pentru a dezvolta ferme de animale, iar în Dobrogea şi Banat – pentru investiţii eoliene.